Descoperită în 1817 de doctorul James Parkinson, acest sindrom se caracterizează prin distrugerea progresivă a neuronilor în anumite zone ale creierului. Ca urmare a acestor acțiuni, pacienții încep să prezinte gesturi rigide, sacadate și incontrolabile sau tremor.
Chiar dacă în majoritatea cazurilor afectați sunt personele în vârstă, Parkinson poate debuta și mai devreme. Studiile arată că 2% dintre pacientii cu Parkinson sunt mai tineri de 40 de ani. De asemenea, în România, peste 73.000 de persoane suferă de această boală.
Cele trei semne cardinale ale bolii sunt: tremorul de repaus, rigiditatea și bradikinezia. Pe lângă simptomele care includ lentoare în mișcări sau pierderea echilibrului și coordonării, pot apărea și semne non-motorii, precum:
• Tulburări de somn;
• Dificultăți la înghițire;
• Exces de salivație;
• Tulburări urinare;
• Depresie
• Anxietate
Dopamina este un neurotransmițător care permite controlarea mișcărilor, iar în cadrul acestui sindrom celulele nervoase care sunt vizate sunt exact acestea care produc dopamină. Dar dopamina nu lucrează singura, deoarece „controlul mișcărilor este rezultatul unui echilibru dintre cantitatea de dopamină și acetilcolină”, afirmă Dr. Oana Cuzino, Medic Primar Geriatrie. Chiar dacă nu există o explicație sigură care determină pierderea progresivă a neuronilor, oamenii de știință indică o asocierea între factorii genetici și cei de mediu, aceștia fiind:
Trecând peste activitățile care crează o stare de bine, unii bătrânii pot suferi de anumite afecțiuni medicale, cum ar fi Alzheimer, Parkinson, reumatism sau altele. Căminul nostru particular pune la dispoziție toate mijloacele necesare pentru un trai lipsit de griji:
• Expunerea la substanțe poluante chimice;
• Consumul de MPTP (drog) poate cauza semnele bolii;
• Medicamente neuroleptice sau substanțe care blochează receptorii de dopamină;
• Intoxicația de monoxid de carbon sau mangan.
Boala evoluează în cinci stadii:
1. tremor sau rigiditate unilaterală;
2. tremor sau rigiditate bilaterală, fără pierdere de echilibru;
3. semne prezente bilateral plus dificultăți de menținere a echilibrului la statul în picioare sau la mers;
4. pacientul nu mai poate să meargă sau să stea în picioare decât cu ajutor;
5. incapacitatea de a merge fără ajutor și necesitatea asistenței în permanență.
Deși nu există un tratament care să vindece pe deplin boala, simptomele pot fi atenuate cu ajutorul medicamentelor, dar și prin schimbarea stilului de viață care include o dietă sănătoasă și mișcare câteva minute pe zi.
